Adu-ti aminte de inceputurile carierei tale, adu-ti aminte lupta, ambitia, nebunia si riscurile asumate zi de zi, modul in care toate acestea insumate te-au dus sus in varf, ti-au adus recunostinta si notorietate, performanta, premii si bunastare.
Cumva insa, se intampla, parca pe nesimtite, sa ajungem intr-un punct in care sa ne BLOCAM, in care ambitia, energia, nebunia, sunt inghetate de ceea ce vechea oranduire comunisto-manipulanta ne-a inoculat puternic in subconstient: cautarea STABILITATII!
Pai daca misiunea omului era aceea de a gasi STABILITATEA in pofida DEZVOLTARII, atunci astazi ar fi trebuit sa fi fost tot prin copaci, pesteri si grote, cu blanuri si sulite din lemn.
Ceea ce vreau sa spun este ca sta in firea noastra sa fim curiosi, sa cercetam, sa dezvoltam, sa avansam, sa progresam, dar tot in firea noastra si a liberului arbitru sta sa devenim lenesi, fricosi, super-precauti, tematori…
Coroborat cu mostenirea comunista de: “ fa-ti o scoala, ia-ti de munca (ceva la birou ), casatoreste-te, pensioneaza-te si apoi PA, in momentul in care ajungem in punctul in care NU mai dorim sa facem urmatorul pas in cariera noastra, se cheama ca ne-am atins nivelul de INCOMPETENTA!
Cum asa!? E revoltator, eu incompetent!?
Pai hai sa vedem; atata vreme cat ne simtitm competenti, ce facem?…muncim cu pasiune, ne asumam riscuri, cercetam, ne dezvoltam si vrem sa PROGRESAM…si chiar o facem!
INSA, in momentul in care nu mai vrem sa facem urmatorul pas in cariera, intelegand prin asta “gasirea stabilitatii”, inseamna de fapt un singur lucru: atingerea nivelului de incompetenta. De acolo nu mai ai unde sa te duci. Acela este punctul in care te plafonezi, iti blestemi sefii, patronii, primarul, guvernul, universul, soarta si destinul ! Iar daca ai un sef/patron iscusit care sa-ti detecteze atingerea punctului de incompetenta, acesta te va manipula dupa bunul plac, iar TU ca angajat vei accepta orice ti s-ar oferi, si asta pentru ca in timp si prin plafonare, ti-ai stirbit majoritatea calitatilor care te-au dus in punctul in care esti acum!
Iar atunci cand spun ca s-a atins punctul de incompetenta, nu spun ca nu se mai munceste, ci spun pur si simplu ca s-a ajuns intr-un moment- blocaj din care nu se mai poate merge nici in jos ( retrogradare ) dar nici in sus ( avansare ), iar urmatorul pas este PLAFONAREA, apoi INEFICIENTA, care duce in frustrare sau chiar depresie ( de aici durerile de stomac, insomniile, excesul de tigari, alcool ).
Este momentul in care persoana in cauza va fi la „cheremul” angajatorilor sai, momentul in care altii ii vor dirija viata dupa bunul plac. Este acel moment in care vei accepta reduceri salariale, reduceri de beneficii, ore suplimentare nerecompensate, o viata anosta, plafonata, fara fericire si bucurie, o viata de birou-pat… cunosti simptomele?
Un lucru este cert: cei care au cautat stabilitatea bruta au ajuns in momente grele si negre, frustrati, jigniti si calcati in picioare, iar cei care si-au depasit constant punctele de incompetenta, prin dezvoltare personala, prin mentori, prin carti, prin munca bine facuta, ambitie, curaj si energie, prin respectul fata de semeni dar mai ales prin RESPECTUL fata de SINE, sunt cei la care ne uitam cu admiratie, respect si poate cu o unda de invidie constructiva!
Te invit sa impartasesti acest concept pentru a promova cat mai intens evitarea punctului de INCOMPETENTA!